ingeri, pacatosi (si) intelectuali

Se pare ca dezvolt o usoara obsesie pe problema “expertilor”/maestrilor. Poate ca acest lucru are legatura si cu faptul ca se mai intimpla sa ma atinga excesele neofitilor, ca si cele ale tristelor, agresivelor figuri care persevereaza in propria adulatie. Sau poate pur si simplu am ajuns la un moment in care nu-mi mai pot permite sa-mi risipesc rabdarea.
Legat de acest subiect, iata o “liturgie”, asa cum o numeste autorul (Carlos Ruiz Zafon) pe o tema pe care am mai atins-o in trecut: intelectualul.
“-Un intelectual e indeobste cineva care nu se distinge tocmai prin intelectul sau (…..). Isi atribuie siesi acest calificativ pentru a compensa impotenta naturala pe care o intuieste in capacitatile sale. E chestia aceea atit de veche si de adevarata cu spune-mi cu ce te fudulesti si-o sa-ti spun de ce duci lipsa. E ceva ce ni se intimpla zi de zi. Incompetentul se prezinta pe sine mereu ca pe un expert, crudul ca pe un milostiv, pacatosul ca pe un cucernic, camatarul ca pe un binefacator, meschinul ca pe un patriot, arogantul ca pe un umil, vulgarul ca pe un elegant si nataraul ca pe un intelectual…”.