h1

despre solitudine

Decembrie 13, 2009

in prag de sarbatori hibernale gindurile celor mai multi dintre noi se indreapta catre caldura intilnirilor de sezon. probabil ca o scriere despre familie sau religie s-ar incadra in peisajul sonor al obseda(n)tului colindator hrusca. despre ceea ce inseamna adunarea sub semnul bradului, pauza de reintarire (sau chiar reluare) a legaturilor inter-umane/uman-divine (religie=re-ligare) dupa competitia mai mult sau mai putin fair-play din timpul anului. dar, dat fiind ca suntem intr-o vreme in care termenul de majoritate si-a demonstrat, mai mult ca oricind caracterul ambiguu, voi lasa majoritatea (in care ma includ) sa-si duca la indeplinire planurile generate de instinctul gregar si va voi propune o reflexie asupra singuratatii, dat fiind ca pt unii dintre noi sarbatoarea este ocazia in care singuratatea se arata in formele cele mai clare/reci. „eu si bradul”, cum zicea o prietena („brad pitt?” am riscat eu atunci un cliseu…)

lasind la o parte (h)umorul, in cartea „nebuna dorinta de a dansa” elie wiesel povesteste singuratatea astfel: „singuratatea este o femeie batuta care nu mai are nici puterea, nici dorinta de a iubi. singuratatea este un copil infometat care viseaza la un colt de piine mucegait. singuratatea este cersetorul care nu a inchis un ochi de ani de zile si nopti, poate inca de cind a fost smuls din pintecele mamei lui.

ca si nebunia, singuratatea inseamna frica.

omul singur este omul caruia ii este frica. omul care traieste in plinul fricii sale este singur. cind singuratatea intra in mine, ea devine una cu mine insumi. singuratea tisneste pe neasteptate atunci cind doar trupul meu imi mai apartine, dar si atunci cind doar eu singur ii mai apartin. singuratea transforma constiinta in inchisoare, intr-o temnita din care imi este frica sa mai ies.

(….)

frica de singuratate cind nimeni nu mai este in preajma. frica de singuratate cind fiinta iubita este linga tine.”

Anunțuri

2 comentarii

  1. ciudata chestiune …
    putini fac diferenta intre singuratate si solitudine…
    si mai putini reusesc sa transforme singuratatea in solutudine ( asta e partea cea mai trista dpdv meu )


  2. sa inteleg ca (pro)pui focalizarea pe diferenta care poate fi luata in considerare plecind de la aspectul volutional (ca solitudinea este o optiune, iar singuratatea o stare indezirabila)?



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: