Archive for Februarie 2010

h1

Februarie 8, 2010

cu siguranta mircea dinescu este un personaj plin de culoare. poet rebel, revolutionar de top, mucalit muscal al plaiului cu boi, latifundiar cu aplecari antreprenorial-gastronomice si ineficienta pavaza energetica a catindatului omonin la dezbaterea tv din 2009, reuseste mereu sa ne surprinda, astfel incit ne putem gasi in situatia paradoxala de a ne plictisi de atitea surprize.

totusi, din cind in cind este greu sa nu-ti fie drag de mircea dinescu; iata un astfel de exemplu

h1

Februarie 2, 2010

azi la carturestiul inca intristat de plecarea lui cosmin lungu a avut loc o lansare de carte = serban foarta. printre rostirile de versuri si-au facut loc povesti extrem de personale si lafel de puternic personalizate, in dulcele (si deseori intepatorul) stil al maestrului.

titlul „nu stiu altii cum sunt” pare unul riscant, dar sentimentul meu este ca serban foarta il poate face cistigator, imprumutind, ba nu, transferind „copilul universal” (sintagmele stantzate adinc in mintile noastre credule in ciclul gimnazial de catre d-na amzulescu) de la ozana (cea…) pe alt mal, linga piciorul podului lui traian si submersa ada kale.

fiecare fraza a lui serban foarta este o capsula de spirit, asa ca orice fragment din povestirile nostalgice ale acestui mare, sarmant paseist ar merita inregistrat. eu ma voi multumi sa mentionez o expresie care mi-a placut si mi-a displacut in egala masura: „cind s-a inchis dunarea” (momentul cind relatiile dintre ro si yu s-au racit, ca urmare a includerii lui tito in categoria tradatorilor valorilor comuniste).

am o banuiala ca plastica expresie „s-a inchis dunarea” nu este in mod necesar produsul original al poetului; pare ceva endemic, o vorba pe care o schimba intre ei cei care considerau fluviul ca fiind o extensie a gradinii sau copilariei proprii.  daca e asa, meritul poetului nu este cu nimic mai mic, dimpotriva.  intre aranjarea cind laborioasa, cind ludica a fonemelor, pe de o parte si eternul erotism, pe de alta, poetul este si un istoric subiectiv, viu,  sensibil pina la identificare cu emotiile celor care au trait razboiul sau comunismul pe malul nordic (sever) al dunarii.

ar mai merita pomenit faptul ca lui serban foarta copil i s-a parut ca supramarketizatul lenin uzurpa numele junei leni, pentru care dinsul avea trairi amoroase…

h1

Februarie 1, 2010

Anton Pavlovici Cehov repovestit de Emil Brumaru intr-un mod care va poate scapa de plictiseala pe care literatura marcata de psihanaliza (cea hexagoneza, in special) a intromisionat-o in domniile voastre:
” A treia intrebare: „…. tu stii sa joci teatru?” Rasbum-burum-bum!! Asa se transcrie zgomotul tunetului auzit de Pavel Matveevici. Va amintim ca Anton Pavlovici e un as in materie de insulte. Iata ocazia de a face din obsedantul tintar ditamai armasar. Zaikin, piscat pina in maduva, nu se mai stapaneste.
Trasnit de cuvintul „teatru”, tipa la Petea ca ars (……..).
Isi cearta indirect, prin transfer, nevasta, „actrita amatoare”, folosind copilul drept sac de box? Cert e ca defularea devine furibunda: raspunsul se coaguleaza aidoma sangelui dintr-insa. Zaikin: „ia mai slabeste-ma cu intrebarile tale idioate!” (Pauza minima: trece in goana un diavol purpuriu.) Da, esti prost si dezmatat!” (Pauza minima: trece rapid, pe trotineta sau pe rotile, Freud). „Minti! Minti! Totdeauna minti!” (Pauza minima: trece in zbor, pe o ghiulea giganta, fosforescenta, baronul Munchausen.) „Esti bun de batut, porcule!” (Pauza medie: trece iasari Freud, in pas lejer, la brat cu Scaraoski, caruia ii explica pe nerasuflate pasaje din Introducere in psihanaliza.). „Am sa-ti rup urechile!” (Pauza mare: trece lent marchizul de Sade. Intr-o mina tine Psihopatologia vietii cotidiene, in cealalta urechea singerinda lui Petea.) Petea, demn urmas al tatalui, ii plateste acestuia, prompt, polita: „De ce te legi de mine, prostule!” (…………).
Zaikin: „Am gresit, Ptiuha….. iarta-ma!” (pauza enorma in care spectatorii crezind ca s-a terminat spectacolul, pleaca acasa nemultumiti… Ei au platit bilete, chestii… au stat la coada in soare….. ce ma-sa! si uite ca astia le iau banii pe degeaba… Trece, in sfarsit, un inger de-la lu’ Plesu, ocrotitor, si ii pune pustiului, readus cu forta pe scena.. ii aseaza urechile la loc… eventual in cadrul unei intilniri a Romaniei literare (…..) „.

(fragment din Alte intrebari de prisos, material publicat in Suplimentul de cultura in 2005 si, vai, nedisponibil „pe net”. vestea buna este ca eggzista pe celuloza, in volumul Dumnezeu se uita la noi cu binoclul).