h1

Eminescu si Caragiale, „Intre Stan si Bran”

Ianuarie 27, 2011

Ce au in comun Eminescu si Caragiale cu „Stan si Bran”?

Mai multe decit s-ar putea presupune. Nu ma gindesc aici la zona trivia din istoria comuna a reperelor culturale de mai sus; desi am reactionat in trecut la hiperbolizarile standard din zona mai mult sau mai putin calificata a criticii (sau, mai bine spus, elogierii) literare, in acest caz am lasat deoparte orice accent ironic.

In primul rand va amintesc ca cei pe care consumatori de comedie romani ii cunosc drept „Stan si Bran” se numeau Stanley Laurel si Oliver Hardy.

Cel mai iubit cuplu comic din istoria filmului, a fost cunoscut ca Laurel and Hardy sau Stan and Ollie. Se pare ca Stan si Ollie a fost varianta mai uzitata, si foarte probabil ca sub acest nume “brand”-ul a ajuns in Romania. Din pacate nu am acces la informatia care sa-mi spuna daca Stan si Ollie s-au transformat in Stan si Bran spontan, ca un mecanism de (tr)aducere a nefamiliarului la familiar, sau este rezultatul unei miscari de marketing interbelic, demers care a abordat o cale batuta din cultura populara a romanilor (asa cum de ex. o firma de automobile vinde acelasi produs cu nume diferite in doua tari, tinind cont de specificul cultural).

In schimb, pot sa contorizez, facind abstractie de „Stan patitul” lui Creanga, ca lui Stan si Ollie/Bran le-au prececedat in literatura scrisa autohtonii omonimi din „Intre Stan si Bran” a lui I.L. Caragiale. Ca aproape tot ceea ce a scris Caragiale, sentimentul de relevant in context contemporan este valabil si pentru aceasta scriere. Si la Eminescu, in jurnalistica, daca nu ma insel, apar personajele mentionate: „daca Stan gaseste o punga a lui Bran pe care acesta nu a apucat inca sa o piarda….” (citat aproximativ „Hermeneutica umorului romanesc” a lui Claudiu T. Ariesan ).

Un alt exemplu de rebotezare a aceluiasi cuplu practicant de umor facil, dar, care se pare ca va poate prelungi durata/calitatea vietii, daca il consumati, este cel din cultura germana.

In acest caz motivatia rebrenduirii este una care nu lasa loc de interpretari, fiind asociata politicii nationalist(-socialist)e din perioada interbelica.
Astfel, in cei zece ani de la debutul pe marile ecrane germane, pina la interzicerea filmelor non-ariene, Stan si Ollie au avut nu doar verb german, ci si cognomen „corect” politic: Dick und Doof (un fel de Grasanul si tolomacul).

La doua decenii si ceva de la sfarsitul perioadei naziste, Dick und Doof au iesit din scena constiintei publice germane si au plecat catre Valhalla personajelor politizate, lasandu-le locurile de drept titularilor anglofoni. Poate ca este interesant de retinut ca nici acest demers nu a fost unul intimplator, ci urmare a unei actiuni de „lustratie” facute de un post de televiziune, ZDF. Numele emisiunii prin care s-a infaptuit acest lucru s-ar traduce mot-a-mot „Sa radem cu Stan si Ollie”. Colegii mei de generatie probabil ca au observat suprapunerea, dar si diferenta fata de autohtona „Sa radem cu Stan si Bran”.

Pe pagina http://www.idamay.org puteti vedea cum se pronunta sau cum au fost rebotezati „cascadorii rasului” in peste douazeci de culturi. Voi pomeni doar varianta suedeza: Helan och Halvan, care inseamna „intregul si jumatatea”.

De fapt, Stan(ley) era un tip cu proportii in standarde decente, si doar alaturarea cu supraponderalul Ollie il facea sa arate slab.

Sa mai spuna cineva ca televizorul ingrasa, in conditiile in care nu stai in fata lui cu o bere/cola in mana.

sursa foto http://www.idamay.org

material scris pentru http://www.fishingtonpost.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: