h1

”strigat intr-o limba moarta…”

Aprilie 15, 2011

mai devreme am scris despre felul in care cuvintele pot sa se ”ucida” intre ele. acum citesc un articol despre ultimii doi vorbitori ai unei limbi din sudul Mexicului (ayapaneco). acestia locuiesc aproape unul de celalalt, dar refuza  sa-si vorbeasca, din motive cunoscute doar de ei.

unul dintre principiile intemeietoare ale scolii de la Palo Alto este acceptarea faptului ca este imposibil sa nu comunicam.
putem sa nu vorbim, dar comunicarea interpersonala este inevitabila.

in cazul ultimilor doua persoane care vorbesc  (sau, mai exact, tac) limba ayapaneco, comunicarea dintre ele exista, si forma pe care ea o imbraca se traduce in confirmarea condamnarii  la moarte a unei limbi, fapt care va lasa omenirea mai saraca din punct de vedere al sensului.

putem specula ca este o pedeapsa pe care cei doi si-o administreaza reciproc, pentru un gest/cuvint din trecut. sau, sa incercam sa ne gindim ce sentimente ii pot incerca pe acesti doi mexicani la gindul de a vorbi o limba care le aminteste ca toti cei din spatiul lor linvistic s-au stins

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: