h1

„9 grade la Paris”

Mai 13, 2011

de simbata, adica de la debutul festivalului european al spectacolului, imi administrez 1/2 spectacole de teatru pe zi.
dupa o serie de spectacole interesante, dar care la nivel personal nu mi-au spus nimic (includ aici boooring-ul the thrill of it all, superficialul, cu pretentii de spiritualitate&emotii superioare god is a gangster, impecabilul, dar impersonalul, twins, si nu in ultimul rind rablesianul time of mothers), am inceput sa iau in considera posibilitatea ca harta sensibilitatii mele sa fie cam ingusta.
azi m-au salvat&pansat, si mai mult decit atit, peter kerek si alina berzunteanu. pe toata durata spectacolului am avut o perceptie clara a vibratiei care pornea dinspre actor catre public, si am beneficiat de un (alt) fel de lectie, o justa (si rara) incadrare a raportului dintre om si decor/accesorii.
pe de o parte am avut personajul, a carei viata, ca si a celor mai multi dintre noi, are ca repere e-mail-ul, telefonul si ecranul, si pe de alta spectatorii, prin intermediul unei proiectii ce imbraca forma unei (web) camere de supraveghere, erau invitati, explicit voyeuristic, in intimitatea calda a adulterinei, real(isti)ei gabi.
vestile bune sunt ca, asa cum zice statistica, oamenii nu se (prea) despart intre craciun si revelion, chiar si atunti cind nu duc lipsa de motive pt a se desparti, si cea si mai buna, ca inca se mai face teatru bazat pe emotie (lucru valabil si la timisoara, dar despre asta mai mult intr-un ”episod” viitor).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: