Archive for Aprilie 2012

h1

Electorala

Aprilie 26, 2012

Undeva intre un blestem si o injuratura, ii putem compatimi pe oamenii politici. O putem face la modul ipocrit, pentru atentia publica si bunastarea mai mult sau mai putin desantata. Pentru beneficiile contaminate de coruptie, pentru tupeul de a nu disimula aceasta coruptie si nu in ultimul rind pentru indolenta aratata de ales in fata cetateanului. Pentru ca, asa cum limpede se poate observa, alesii se aleg intre ei, iar alegatorii au de cele mai multe ori cel mult iluzia unei participari la destinul cetatii.

Pentru mine marea dezamagire din zona politica a fost produsa de generatia mea si de cei care au venit in urma lor. Am avut ocazia sa stau la masa cu oameni intre treizeci si patruzeci de ani, persoane instruite, unele fermecatoare, fara patina perioadei comuniste. Am ramas siderat sa observ ca in spatele acestor „forme” se gasea o mentalitate identica cu cea a patibularilor predecesori, dar intr-un ambalaj atragator. Latura morala era in continuare dezactivata, poate chiar pierduta, iar cinismul era asumat cu o naturalete care mi-a dat un sentiment de frig. Raul (din perioada comunista) nu numai ca nu a pierit, dar a imbracat o forma mai eficienta, metalica, ca o tranzitie de la Frankenstein la Terminator (II).  

In diverse etape ale existentei mele am fost suparat pe oamenii politici. De la licitatii trucate la mutilarea orasului, incompetenta si coruptia din zona politicului m-au dezamagit, uimit, frustrat, infuriat, dezgustat. Din cind in cind reflectiile mele pe subiecte civice reusesc sa depaseasca aceste activari emotionale, si ma pomenesc privind cu mila reala catre (ne)fericitii (re)alesi. Oameni incarcati de obligatii de haita, atasati pina la dependenta de propria prada si cu libertatea limitata si/sau sub semnul intrebarii.  Oameni contamina(n)ti, indiferent daca vor avea statuie, vor fi scuipati in spinzuratoare sau vor avea un destin (sub)mediocru.

Iata perspectiva unui mare maestru Zen asupra acestui fenomen: „Unul dintre discipolii lui Dogen a devenit consilier al guvernului. Furios pe el, Maestrul Dogen a pus sa se desfaca in dojo podeaua din locul unde practicase acel discipol. A pus sa se sape in acel loc, iar pamintul a fost aruncat, fiind considerat pangarit.”

In mod obligatoriu un astfel de individ are nevoie de mausoleu aurit, pentru ca pe mormintul lui nu poate creste nici macar o buruiana…

h1

joi la carturesti mercy

Aprilie 25, 2012

h1

in spiritul zilei

Aprilie 13, 2012

h1

Sanatate, media si comert

Aprilie 11, 2012


Saptamina trecuta am fost invitat la o emisiune realizata de TVR, pentru un interviu pe tema atingerii in relatia mama(parinte)-copil. Dat fiind ca despre acest subiect generos am mai scris si cu siguranta voi mai scrie, vreau sa incep prin a saluta deschiderea echipei locale a televiziunii nationale catre subiecte din zona comunicarii, sanatatii mentale, parentingului samd. Statutul de colaborator al acestei institutii este unul onorant si placut, in primul rind datorita profesionistilor din TVR Timisoara.
In cazul emisiunii de fata, de altfel interesanta atit din punct de vedere al continutului cit si din cel al realizarii, a fost un aspect ”tehnic” pe care cred ca merita sa-l subliniez. Emisiunea fiind una centrata pe sanatate, logo-ul ales pentru ea este caduceul, bastonul cu doi serpi incolaciti si cu un set de aripi. Problema este ca acesta nu este simbolul medicinei, asa cum designerul logo-ului emisiunii a presupus, ci cel al negocierii, comertului, hotilor si nu in ultimul rind al sarlatanilor. Este instrument purtat de Hermes/Mercur, patronul categoriilor sociale mentionate. Simbolul medicinei este toiagul lui Asclepios, iun bat care are doar un sarpe infasurat pe el si o cu totul alta istorie. 
Ironia acestei confuzii este potentata de faptul ca, asa cum bine stim, de (prea) multe ori practica medicala sta sub semnul comertului, nu sub cel al alinarii suferintei seamanului.

h1

De la Beat(les) la beatitudine, via Bono and Dalai Lama

Aprilie 10, 2012

Primele emotii pe care le invatam sunt tristetea, frica, furia si bucuria, nu neaparat in aceasta ordine. Un raport nu tocmai echitabil, am putea spune: o emotie „pozitiva”, sau, mai corect spus, de apropiere, la trei din celalalt spectru afectiv. Acest raport se regaseste si in diferenta de volum dintre excelentele lucrari ”Emotii vindecatoare” si ”Emotii distructive” ale lui Daniel Goleman, care cuprind discuţii cu Dalai Lama ”despre raţiune, emoţii şi sănătate”. In prima dintre aceste carti am gasit o excelenta definitie a stress-ului, pe care datorita simplitatii si aplicabilitatii o folosesc de multe ori in procesele terapeutice: acea stare in care simti ca vrei sa pleci sau sa te lupti si nu poti face nici unul dintre aceste lucruri. ”Under pressure”, dupa cum bine punctau baietii de la Queen&David Bowie: ”It’s the terror of knowing/What this world is about/Watching some good friends/Screaming LET ME OUT…”.
Incercind sa leg acest post de cel in care am prezentat ipoteza ca unul dintre principalele ingrediente ale popularitatii de care se bucura fumatul ar fi faptul ca acesta are un efect calmant datorita faptului ca este o tehnica de respiratie. Va prezint doua exemple clasice din zona pop-rock in care tehnicile de relaxare de sorginte relaxare apar in mod mai mult sau mai putin explicit.
In clasicul „Across the Universe” al celor de la Beatles, apare mantra ”Jai guru deva/Om”, o evidenta consecinta a interesului lui Lennon pentru meditatia transcedentala. Silaba Om/Aum, ”sunetul universului”, careia, ca oricarei mantre, i se atribuie puterea de a induce transformare spirituala, este folosita pentru expiratia profunda, abdominala (si) in tehnicile de relaxare adaptate terapiilor moderne.
O alta aparitie, de asta data mai subtila, a unei tehnici de respiratie intr-un clasic care electrizeaza stadioanele este One al celor de la U2. In limba engleza ”One” este inlocuitorul exoticului Om/Oum, e aducere a nefamiliarului la familiar pe care terapeutii din zonele locuite de vorbitori de limba engleza o folosesc, cu mai mult sau mai putin succes, in tratarea problemelor de anxietate, management al furiei samd. Nu am nici o garantie ca Bono folosea aceasta tehnica de respiratie in perioada conflictuala in care trupa o traia in timp ce cauta raspunsul muzical pe care urma sa-l dea unificarii Germaniei, dar modul in care ”curge” aerul pe silaba One in ultima parte a cintecului sugereaza acest lucru. O buna ocazie sa amintesc faptul ca noi putem vorbi doar pe expiratie.

h1

cold outside

Aprilie 9, 2012

„spunea adesea ca, desi lui ii placea vremea rece, aceasta nu-l placea pe el”
I.D. Yalom, Plansul lui Nietzsche

h1

have a cigar(ette) – o noua dimensiune inspirationala a fumatului

Aprilie 8, 2012

„De cele mai multe ori se plingeau de tigarile pe care le tineau intre degete, de parca ar fi vorbit despre o durere de dinti cu care se deprinsesera pentru ca nu-i lasa nici o clipa, dind vina unul pe altul pentru ca nu izbutisera inca sa se lase de fumat, pentru ca atunci cind unul dintre ei se pornea pe tusit, gata-gata sa se inabuse, celalalt sa proclame – mai intai pe un ton triumfator si plin de voiosie, apoi cu ingrijorare si manie – ca avusese dreptate. La putin timp dupa aceea insa, ori unul, ori altul izbucnea furios:
„-La drept vorbind, doar tigara mi-a mai ramas, pentru numele lui Dumnezeu!”
Adauga apoi ceea ce citise prin ziare:
„-Se zice ca face bine la nervi!”

Acest fragment din Cartea neagra a lui Orhan Pamuk mi-a parut inspirat si inspirational, asa ca am decis sa incerc sa fac un pic de ordine in niste ginduri mai vechi pe tema fumatului.

Lucrind un timp destul de indelungat in preventia (ab)uzului de nicotina, m-am intilnit cu diferite teorii despre mecanismele de instaurare a dependentei.

Putem face un inventar la galop a unora dintre ele. Voi incepe cu cea clasica, teoria biochimica, a dependentei de nicotina. Aceasta se concentreaza pe faptul ca nicotina stimuleaza secretia de dopamina, hormonul „responsabil” cu senzatia de placere. Evident, aceasta teorie centrate pe fizic este completata de abordari psihologice. Ritualul in sine, nevoia de apartenenta, tendinte auto-distructive, fidelitati fata de modele familiale sau imagini de idoli, incercarile adolescentilor de a parea maturi, marketing-ul mai mult sau mai putin mascat al producatorilor d tigari si nu in ultimul rind psihanalitica blocare in faza orala sunt doar citeva dintre ele.

La acestea as adauga ceva, o teorie a carei patenitate/maternitate o impart neintimplator cu sotia mea, idei pe care in mod surprinzator nu le-am regasit pina acum in literatura de specialitate.
Pornim de la ideea ca principalul efect „pozitiv” al fumatului este faptul ca scade nervozitatea, agitatia, tensiunea samd. Calmeaza. Relaxeaza. „Inspira”, cu riscul de a ma repeta. Spun asta si pentru ca foarte multi oameni spun ca fumatul ii face mai eficienti, se pot concentra mai bine samd datorita acestui obicei. Si aici as mai adauga o intrebare pe care, ca nefumator, mi-am pus-o foarte mult timp: „de ce oamenii fumeaza dupa ce fac sex?”. Teoretic, dupa un act sexual acceptat si ”(ca-) in filme”, nivelul de dopamina ar trebui sa fie la cote maxime…

Si revin la ideea de mai sus. Ca fumatul „inspira”. La propriu. Inainte de toate, fumatul ESTE O TEHNICA DE RESPIRATIE. Si mai interesant este ca desi in interventiile adictiei de nicotina/fumat se folosesc tehnici de respiratie, teoria pe care acestea de bazeaza este cea de sorginte fiziologica: fumatorii in sevraj sunt agitati din cauza lipsei de stimulare a receptorilor nicotinici.

Opinia mea contrazice aceasta teorie; cred ca de cele mai multe ori acesti oameni erau anxiosi si/sau iritabili, tensionati samd inainte de a se lasa (si chiar apuca) de fumat, si ca prin inspirarea fumului produs de iarba dracului pur si simplu isi reglau respiratia prin inhalarea si retentia fumului, exact ca intr-o tehnica clasica de respiratie. Agitatia produsa de o cearta sau tensiunea indusa de o asteptare frustranta, anxietatea ce precede o intilnire importanta sau cea din pragul unei examen, toate acestea, si inclusiv hiperventilatia produsa de un orgasm hollywood-ian se pot regla prin practicarea respiratiei controlate. Adica inspirind, retinind si expirind cu masura.

Intelepciunea orientala stie si practica acest lucru intr-o forma non-morbida cu mult inainte ca Americile sa fie descoperite si ca Jean Nicot, ambasadorul francez in Portugalia, sa proclame in mediile aristocratice pariziene calitatile curative ale tutunului. Pacat ca in acest moment companiile care fabrica tigari se adeveresc a fi cele mai eficiente in promovarea tehnicilor de relaxare prin respiratie, ele parindu-mi mai vizibile, si cu siguranta mai rentabile decit scolile de yoga, arte martiale, psihoterapie, dans, actorie samd care lucreaza cu astfel de tehnici.

Nu in ultimul rind simt nevoia sa amintesc ca fumatul, aceast forma nociva de auto-terapie are efect doar pe termen foarte scurt si ca practicarea ei implica costuri financiare si de sanatate care ne afecteaza direct sau indirect pe toti, indiferent daca alegem sa fumam, sau nu, pasiv, sau nu.