h1

Electorala

Aprilie 26, 2012

Undeva intre un blestem si o injuratura, ii putem compatimi pe oamenii politici. O putem face la modul ipocrit, pentru atentia publica si bunastarea mai mult sau mai putin desantata. Pentru beneficiile contaminate de coruptie, pentru tupeul de a nu disimula aceasta coruptie si nu in ultimul rind pentru indolenta aratata de ales in fata cetateanului. Pentru ca, asa cum limpede se poate observa, alesii se aleg intre ei, iar alegatorii au de cele mai multe ori cel mult iluzia unei participari la destinul cetatii.

Pentru mine marea dezamagire din zona politica a fost produsa de generatia mea si de cei care au venit in urma lor. Am avut ocazia sa stau la masa cu oameni intre treizeci si patruzeci de ani, persoane instruite, unele fermecatoare, fara patina perioadei comuniste. Am ramas siderat sa observ ca in spatele acestor „forme” se gasea o mentalitate identica cu cea a patibularilor predecesori, dar intr-un ambalaj atragator. Latura morala era in continuare dezactivata, poate chiar pierduta, iar cinismul era asumat cu o naturalete care mi-a dat un sentiment de frig. Raul (din perioada comunista) nu numai ca nu a pierit, dar a imbracat o forma mai eficienta, metalica, ca o tranzitie de la Frankenstein la Terminator (II).  

In diverse etape ale existentei mele am fost suparat pe oamenii politici. De la licitatii trucate la mutilarea orasului, incompetenta si coruptia din zona politicului m-au dezamagit, uimit, frustrat, infuriat, dezgustat. Din cind in cind reflectiile mele pe subiecte civice reusesc sa depaseasca aceste activari emotionale, si ma pomenesc privind cu mila reala catre (ne)fericitii (re)alesi. Oameni incarcati de obligatii de haita, atasati pina la dependenta de propria prada si cu libertatea limitata si/sau sub semnul intrebarii.  Oameni contamina(n)ti, indiferent daca vor avea statuie, vor fi scuipati in spinzuratoare sau vor avea un destin (sub)mediocru.

Iata perspectiva unui mare maestru Zen asupra acestui fenomen: „Unul dintre discipolii lui Dogen a devenit consilier al guvernului. Furios pe el, Maestrul Dogen a pus sa se desfaca in dojo podeaua din locul unde practicase acel discipol. A pus sa se sape in acel loc, iar pamintul a fost aruncat, fiind considerat pangarit.”

In mod obligatoriu un astfel de individ are nevoie de mausoleu aurit, pentru ca pe mormintul lui nu poate creste nici macar o buruiana…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: