h1

consensual, colocvial, convers..

Noiembrie 11, 2012

Image

‘Singura mea dependenta serioasa poarta numele de cafea consensuala. Cafeaua pe care o bei cu cei ce iti impartasesc opiniile, sau macar inteleg ca si tine unde bate cinteculStart Me Up al grupului Stones. Discutia care te trezeste, fara ca interlocutorii sa inceapa sa emita pareri diferite.”Emir Kusturica isi recunoaste aceasta dependenta social acceptabila in cartea sa, Unde sunt eu in toate povestea asta. 

Pot intelege nevoia de a incepe ziua treptat. Cu un sentiment de apartenenta asociat unei cesti aburinde. Mai ales ca Emir Kustirica a trait intr-un oras creuzet, cu toate (dez)avantajele aferente.
Iata si paradoxul cafelei, care, ca orice substanta datatoare de dependenta, poate fi utilizata in scopuri diverse. Cafeaua e(ra) bauta la ore imposibile in cercurile de intelectuali pentru a pastra ascutimea limbilor si mai ales pe a cea a mintilor, pe de o parte, si poate netezi debutul unei zile necistigatoare, alaturi de un coleg sau prieten, pe de alta. 
Mi-am amintit de ritualul lui Kusturica intr-una din serile trecute, cind am participat la o discutie pe teme sociale cu niste oameni cu ma gaseam in distante sociale variabile. 
Topica fiind in jurul sanatatii, respectiv educatiei din Ro, in mare toti cei din jurul mesei la care se purta discutia eram acord asupra unor lipsuri pe care aceste sisteme le prezinta. Desigur, erau si pareri diverse vis-a-vis de unele stari de fapt sau cauzele acestora, dar una peste alta eram in zona unei colocvialitati aproape placute. De ce zic aproape? Pentru ca la un moment dat am sesizat ca unul dintre participantii la discutie, de fiecare data cind intervenea, fie ca era in acord cu antevorbitorul, fie ca ii contesta opinia, argumentatia lui incepea cu ”nu”. Singura diferenta intre nu-ul ”aprobator” si cel autentic era una de ton, dar si aceea aproximativa, pentru ca negatia era ca un fel de inspir, de preludiu al verbalizarii. L-am facut atent asupra acestui lucru si, in mod miraculos, pentru prima data in seara respectiva l-am auzit zicind: da, dar…, culmea, exact ca raspuns la observatia mea. 
Unii teoreticieni ai comunicarii sustin ca in general ceea ce se spune/scrie inainte de dar nu conteaza, ca lucrile importante sunt cele care apar dupa acest dar; totusi, fara sa impartasesc nevoia de consensualitate matinala a lui Kusturica, cred ca un schimb de idei, fie ele in armonie, fie in cautarea ei, are sanse sa creasca si sa-i faca sa se simta mai bogati interior pe cei care participa daca acestia vor lasa loc aprobarii, fie ea si partiale, ca pe o incercare de a-l intelege pe cel de la celalalt capat al canalului de comunicare.
A asa? Sau NU? 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: