Archive for Decembrie 2012

h1

”love is in the air”

Decembrie 27, 2012

la o intilnire recenta la care au participat mai multi oameni din zona psihoterapiei a existat o oarecare consternare in contextul in care mi-am declarat rezerva vis-a-vis de seducatoarea sintagma ”iubire neconditionata”. mai mult, mi-am permis sa ma arat sceptic vis-a-vis de utilitatea acestei pozitionari afective in contextul relatiei mama-copil, in contextul in care nu discutam de sugari si mica copilarie. dat fiind ca in acel context tema era oarecum secundara, vreau sa fac acum un pic de lumina asupra ideii pe care am avansat-o.
in primul rind, viata a demonstrat ca de cele mai multe ori super-ofertele sunt de fapt capcane, si ca o oferta neconditionata implica lipsa unor clauze care sa protejeze semnatarii respectivului contract. atunci cind cineva ofera iubire neconditionata si mai si trambiteaza acest lucru, este foarte probabil ca de fapt nu doar cere, ci si solicita iubire neconditionata.
mai departe, in viziunea mea iubirea conditionata nu inseamna ”te iubesc doar daca indeplinesti conditiile a, b si c”, ci insemna mai degraba: ”te iubesc, dar nu accept sa faci orice lucru care-mi incalca limitele”. adica un parinte care iubeste poate sa impuna conditii. de fapt, este obligat prin fisa postului sa faca acest lucru.
perspectiva de a accepta ”orice” din partea unei persoane este o devalorizare nu doar a propriilor valori si propriei personalitati, ci si una a relatiei si implicit a celuilalt. sa il iubesti pe un om in afara unui context etic si axiologic e un atasament catre o proiectie romantica, nu un sentiment bazat pe acceptare si incredere.
evident ca iubirea nu trebuie sa devina o moneda in a controla/santaja un partener sau un copil. iubirea nu este un privilegiu care se poate retrage la prima greseala. iubirea se daruieste, nu se vinde sau cistiga, dar nu este un cec in alb, o resursa inepuizabila.Image

h1

neuroanatomia (ne)intelegerii

Decembrie 27, 2012

in indragostirea impartasita si empatie exista o sincronizare a activitatii cerebrale a celor doi poli (emitent&receptor) ai emotiei/cognitiei. astfel apare sentimentul ca simti si gindesti ca cel de linga tine, anticiparea pozitiva a gindurilor acestuia. ca il poti intelege fara vorbe, intr-un mod aparent miraculos.
o cu totul alta etapa a vietii de cuplu este cea pe care limbajul cotidian o numeste in mod trist de inspirat ”neintelegere”. presupunerea mea este ca in general oamenii se gindesc la conflict, cearta cind spun acest lucru, dar ca, daca plecam de la acceptiunea neuronala propusa mai sus a intelegerii, putem obtine o mai utila definitie a neintelegerii in cuplu: ca cel putin unul dintre cei care comunica refuza sa faca efortul de a-si sincroniza activitatea cerebrala cu emitentul unei idei, emotii… problema nu este ca cel de linga tine nu poate sa te inteleaga, sau ca tu nu poti sa-l intelegi, ci ca cel putin unul dintre noi nu doreste acest lucru. ca unul l-a neinteles pe celalalt, sau ca cei doi s-au neinteles intre ei.

in lumina celor de mai sus, intelegerea nu mai apare ca o aptitudine, ci ca o atitudine.

o teorie la fel de interesanta, de sorginte neopsihanalitica, spune ca mama face oficiul de traducator al lumii, in general, si al tatalui in special, pentru copil, si ca in conditiile in care aceast hotaraste sa-si pedepseasca (de multe ori justificat, probabil) partenerul, aceste nu mai poate ajunge la modul autentic la propriul copil. aceasta traducere nu este una explicita, ci tine de niste vibratii fine pe care mama le transmite, de cele mai multe ori inconstient, propriului copil. daca ne gindim ca primele lectii de viata pe care copilul le asimileaza sunt cele date de emotiile mamei in perioada intrauterina, si ca acest exercitiu de invatare continua in timpul cind copilul este purtat in brate, alaptat samd, aceasta teorie nu mai pare ca sta sub semnul unui romantism naiv.

voi incheia cu un exemplu foarte relevant de comunicare de cuplu ineficienta. poezia ” ”40––love” a lui roger mcgough este o exemplificare de manual a crizei cuplului de virsta medie.
cu toate ca poemul a fost scris in perioada de dinainte de nasterea internetului, este interesant faptul ca acesta a exprimat in mod inspirat criza, dar a si anticipat modul de manifestare care o contorizeaza in mileniumul trei.

cei doi (pseudo)parteneri care experimenteaza criza de cuplu a virstei medii sunt, din punct de vedere statistic, despartiti (si) de interNET-ul care le foloseste ca refigiu in fata racelii desertului afectiv conjugal.

”when the game ends and they go home the net will still be between them”
tumblr_lzi7lzX3WP1qz6f9yo1_r2_500

h1

blog despre dar

Decembrie 25, 2012

Image

 

Serbarea de gradinita a celui mai mic dintre copiii mei mi-a adus aminte de citeva lucruri despre care doream sa scriu. Este ceva ce nu are legatura strict cu sarbatoarea Craciunului si cu excesele aferente, ci este o reflexie in termeni de supraprotectie si, in mod paradoxal, supra&desensibilizare a copiilor;  despre una dintre formele de devalorizare a sarbatori(ri)i. 

La serbarea copiilor de grupa mijlocie au fost prezenti, alaturi de parinti, bunici samd, mai multi frati de diverse virste/marimi. Dupa programul pruncilor a aparut moshul aferent sarbarilor hibernale, care a impartit cadouri micilor artisti, apoi a mai dat un rind de cadouri citorva copii din public. Aceste pachete au fost aduse de parintii din public care au raspuns invitatiei educatoarei de a aduce cadouri extra pentru ca micutii din audienta sa nu se simta neglijati. Aceasta masura poate avea un oarecare sens in contextul in care copiii din public ar fi mai mici, dar la serbarea cu pricina copii care au primit cadouri ‘extra’ erau, in marea lor majoritate, scolari, care au avut si ei serbarea si cadoul aferent si pe care ii astepta, cu putine si nefericite(oare?) exceptii, probabil, mosul de la parinti, nasi, bunici, unchi samd. 

Eu mi+am asumat faptul de a nu aduce cite un cadou pentru cei doi copii ai mei din public, pentru ca, in afara opiniei ca in mediul meu social copiii sunt supraincarcati de cadouri, mai cred ca o astfel de ocazie este una buna de a se bucura pentru fratii lor, respectiv de a invata sa imparta si/sau astepte.
 
In acelasi stil supraprotector, de citiva ani am observat ca la zilele de nastere se aduc cadouri, mai mult sau mai putin simbolice, pentru toti copiii din familie. Am achiesat la aceasta norma sociala, pina cind am dat peste o practica si mai si, aceea in care parintii sarbatoritului fac cadouri pentru toti copiii prezenti. 

Care e gindirea din spatele acestor manevre supraprotective? Ca fratii, respectiv invitatii, sa nu se simta neiubiti? Ca stima lor de sine sa nu fie definitiv afectata de faptul ca intr-o zi speciala pentru un frate/prieten nu a picat pe ei lumina reflectoarelor? Personal cred ca e important ca acesti copii sa stie sa se bucure de ziua proprie, atunci cind e cazul, cu ‘muntele’ de cadouri samd, si de cea a unui frate, prieten, fara ca sa simta ca e pe locul doi daca nu e pansat cu un cadou. Cred ca e important sa invate sa-si astepte momentul.

Cum spune proverbul oriental, e mai simplu sa il inveti pe copil cum sa calce/umble (incaltat, adeca), decit sa pavezi lumea intreaga. Putem sa ne folosim cartile de credit ca sa promitem o lume perfecta, dar s-ar putea ca pretul sa fie un pic mai mare decit cel de pe extrasul de cont.

Voi incheia cu citeva sfaturi practice pentru sarbatorile ce vor urma: cumparati cadouri putine si relevante. Cadouri fara baterii, luminite si prea multe butoane. Din lemn, metal. textil sau hirtie, nu plastic. Cadouri care sa ii face curiosi pe cei mici, sa le stimuleze imaginatia, nu care sa ii amorteasca in fata unui ecran, sau care sa ii oboseasca.

Cadouri potrivite cu virsta, nu telefoane sau laptop-uri pentru prescolari. Cadouri care sa nu fie dictate de reclamele de pe canalele TV dedicate copiilor, sau de norma mai mult sau mai putin bizara propusa de parintii colegilor de clasa ai copiilor dumneavoatra.

Si, nu uitati, cel mai important cadou pe care il poate oferi un parinte copilului sau este sa-i faca loc in mod constant in timpul si atentia lui, sa-l imbratiseze si sa-i spuna cit de mult il iubeste si apreciaza de fiecare data cind are ocazia.

sursa foto http://www.acartoonchristmas.com/2010/12/01/a-disney-christmas-gift/