Archive for Aprilie 2014

h1

„these is where i heal my hurts”

Aprilie 28, 2014

http://www.youtube.com/watch?v=6L982FNsB44

„This is where I heal my hurts

It’s a natural grace
Of watching young life shape
It’s in minor keys
Solutions and remedies…”

Am vazut o parte din transmisiunea televizata a premiilor Uniter. A fost (oare?) o intamplare, pentru ca unul dintre copiii mei dorea sa vada emisiunea.
Si uite asa, printre discursuri contemporane sau desuete, autentice sau artificiale, si alte „caramitrati” (sic) m-am pomenit fascinat de ceva pe care am avut nevoie de un pic de timp sa-l identific. Este vorba de frumusetea oamenilor de teatru.
Asta m-a facut sa-mi amintesc de faptul ca in zona teatrului si, mai nou, prin intermediul unor oameni/spectacole de exceptie, a dansului, ma „repar”.
Ca teatrul este pentru mine o nevoie, nu un capriciu.
Ca speranta mea in umanitate se bazeaza pe mici gesturi cotidiene, anonime, intime, si pe intamplari care se ascund, eventual releva in carti, respectiv in vibratia pe care o transmite actorul, dansatorul, utilizatorul de arcus, penel samd.
Unul dintre motivele pentru care ma consider binecuvantat este faptul ca, prin natura meseriei mele si prin calitatea oamenilor care ma inconjoara am sansa sa ma apropii de acte din prima categorie, iar prin alegeri sau (pre)setari culturale ma autoexpun in mod sistematic la experiente din genul celor mentionate mai sus.
Intr-o carte de psihologie am gasit o informatie care mi-a placut foarte mult. Autorul zicea ca diferenta in japoneza si in alte limbi asiatice, spre deosebire de limbile occidentale, formularile sunt, a prioric, ceva de genul „pentru mine, aici este cald, sau, „pentru mine, aceasta piatra este frumoasa”.
In aceasta cheie, „pentru mine” Cabaret-ul lui Razvan Mazilu si „A fost odata la Timisoara” (de Peter Kerek) sunt, din ratiuni si emotii diferite, doua dintre cele mai calde si dragi intamplari culturale Made in Tm, si nu numai.
Fiecare dintre ele merita (po)vestite pe larg, si, poate, vorba lui Clark Kent, „some day i will”.
Pana atunci pot doar sa ma bucur apasat ca acest fapte culturale se intampla in Timisoara si sa le recomand cu drag.