Archive for Mai 2014

h1

Ultima frontiera a maieuticii

Mai 11, 2014

image

Dupa butoiul lui Diogene, pubela lui Socrate.

Anunțuri
h1

Povesti de adormit, povesti de trezit, povesti de netezit

Mai 10, 2014

Imagine

În loc să spui, savant: „uite cum stau lucrurile!“, spui: „hai mai bine să-ţi spun o poveste“
Andrei Plesu

Vineri in pauza de pranz, in ziua de congres in care am decis ca eu sa raman la cabinet si sotia mea sa mearga la congresul (f. interesant, de altfel) de rezilienta, am avut de rezolvat o sarcina simplista dar de o mare responsabilitate: sa duc la croitor o pereche de pantaloni negri pt fiul meu cel mic, in ideea in care lungimea era un pic peste masura lui. Atentie, pantalonii facea parte din costumatie pentru un spectacol care urma sa aibe loc a doua zi, cand atat eu cat si consoarta aveam dimineata urmatoare arondata respectivului congres.

Bun. Ajung in atelierul croitorului din vecini, un nene mustacios, cu aspect de pirat la pensie, care nu cu multa vreme in urma statea cu portretul lui Ceausescu pe perete. In timp ce astept cuminte sa fiu intrebat ce doresc, inteleg ca linistea incarcata din atelier se justifica prin prezenta unui alt client in cabina de proba. Cand a iesit clientul a avut cateva vorbe de lauda la adresa felului in care stateau pantalonii pe el, laude carora croitorul a simtit nevoia sa le replice: „Parca te-ai nascut cu ei!”

Intre timp, d-na care adasta la masina de cusut ma chestiona vis-a-vis de nevoia mea. In timp ce ma pregateam sa inchei fraza ceremoniosa cu un apel la umanitate, in general, si solidaritate intre parinti, in general, m-a avertizat ca termenul de „azi” e unul total nerealist, iar in mesajele paraverbale era o trimitere fatisa la o evidenta naivitate/aroganta pe care s-ar baza o asemenea cerere.

Pe acelasi ton zeflemitor i-a trasmis mai-marelui din atelier, care intre timp il trimisese din nou pe client in capsula schimbarii, cele de mai sus. M-am decis sa joc totul pe o carte: am zis: „Daca-mi scurtati pantalonii pana la 16, va spun acum o poveste! 

Pseudo-Procust-ul meu m-a masurat, a stat putin, apoi a acceptat, cu evidenta neincredere, oferta mea.

I-am spus o poveste pe care o citisem in Becket, si care de fapt imi trecuse prin minte chiar in momentul in care ascultam dialogul dintre client si croitor:

Un englez avînd urgent nevoie de un pantalon dungat pentru sărbătorile de Anul Nou, se duce la croitorul lui care-i ia măsurile. „Bun, s-a făcut, reveniţi peste patru zile, va fi gata.” Bine. Patru zile mai tîrziu. „Sorry, reveniţi peste opt zile, nu mi-a ieşit spatele.” Bine, bine, spatele, e adevărat, nu-i uşor de făcut. Opt zile mai tîrziu.„îmi pare rău, reveniţi peste zece zile, am stricat partea dintre picioare.” Bine, de acord, cu partea dintre picioare e delicat… Zece zile mai tîrziu. „Sunt consternat, dar reveniţi peste cinsprezece zile, am lucrat prost şliţul.” Bun, la o adică, un şliţ frumos face impresie.

…….. In fine, pe scurt, din cusătură-n cusătură, au venit Pastile, iar el o dă-n bară cu butonierele. (Faţa, apoi vocea clientului.) „Goddam, Sir, nu se mai poate, la urma urmei ajunge să fie chiar indecent! In şase zile, mă auziţi, în şase zile Dumnezeu a făcut lumea. Da, domnule, exact aşa, Domnule, LUMEA! şi dumneavoastră, dumneavoastră nu sunteţi în stare să-mi faceţi un pantalon în trei luni!” (Vocea croitorului, scandalizat.) „Dar, Milord! Uitaţi-vă (gest dispreţuitor, cu scîrbă) — la lume… (O pauză.)… şi priviţi — (gest de îndrăgostit, cu mîndrie) – PANTALONUL meu!”

Asta e povestea lui Becket, si asta e povestea mea. Un mic amanunt, in timp ce eu povesteam am facut o eroare, am spus „Dumnezeu a facut lumea in sapte zile.” Am auzit o voce ferma „In sase!”. Cum in incapere eram doar eu cu cei doi meseriasi, si amandoi taceau, am crezut ca ea era vreum mesager divin. Nu era. Era clientul care se schimba in vestiarul improvizat. 

Asa am ajuns eu cu capul sus la repetitia finala a dansului svabesc a pruncului meu, si croitorul din vecini a avut ocazia sa guste o mica portie de literatura a absurdului.

Endgame.

sursa foto http://www.popmatters.com/feature/samuel-beckett-beyond-the-endgame/

 

din motive de lene am preluat povestirea in forma originala, asa cum apare in textul autorului

h1

(vrem)uri si ambitii

Mai 2, 2014

Imagine

Am mai citat (poate si pe blog) povestea Zen cu inteleptul caruia i-a fugit calul, moment in care tot satul a inceput sa-l caineze, sa se intrebe cum se va descurca fara singurul animal care-l avea pentru lucrul pamantului, fapt care a obtinut din partea inteleptului raspunsul „Vom vedea!”.. Mai departe, povestea spune ca dupa cateva zile calul s-a intors, aducand cu el doi cai salbatici. Vecinii s-au minunat de norocul inteleptului si s-au grabit sa-l felicite, la care aceasta a raspuns, lapidar: „Vom vedea!”. La scurt timp, baiatul inteleptului si-a rupt un picior incercand sa imblanzeasa unul dintre caii cei noi.. Satul a fost din nou alaturi de intelept, suferind pentru un necaz in fara caruia inteleptul a raspuns, evident: „Vom vedea!”.La scurt timp regatul in care traiau inteleptul si fiul sau a fost atacat de regatul vecin, si toti tinerii din sat au fost chemati la oaste, cu exceptia fiului inteleptului, care a fost „scutit” din cauza piciorului rupt. Oamenii l-au invidiat sau s-au bucurat pentru laconicul si echilibratul lor consatean, care ca de obicei, a replicat: „Vom vedea!”.

Scriu acest lucru la cateva zile dupa ce in Romania a aparut „ordinului publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 312, din 28 aprilie 2014, a fost emis de MApN, MJ,SRI, SPP, MAE, MS, SIE si STS si aproba modelul certificatului medical eliberat de medicul de familie, ce urmeaza sa fie prezentat de tineri la comisia locala de recrutare-incorporare”, iar armata Ucrainei este in „alerta maxima de lupta”.

Daca facem cativa pasi inapoi, ne vom aminti ca nu cu mult timp in urma comentarii din spatiul public si privat ironizau felul in care miscarile civice din Ucraina au luat reflectoarele de pe investia logistica si de imagine facuta de Rusia/Putin prin Jocurile Olimpice de iarna.

Iata cum, ca in povestea de mai sus, sau ca intr-un meci de judo, situatia dezavantajoasa creata de pierderea influentei sovietice in Ucraina este folosita pentru ca Rusia&Putin sa obtina nu doar atentie, dar si valuri de sustinere populara si, nu in ultimul rand, teritorii. 

In tonul oriental asumat, voi continua cu o alta poveste de care mi-a amintit situatia geo-politica pe care o traim.

De data asta povestea este reala, din China antica, asa cum au pastrat-o cronicarii si cum apare in cartea „Functionarii divini” a lui Jean Levi:

Zhi Po, print ambitios si strateg renumit, dupa ce obtinuse prin presiune o provincie de 10.000 de suflete de la regalul Han, a facut o cerere similara regalului Wei. Printul din Wei, revoltat, a vrut sa refuze „Cand mi se cer pamanturi fara motiv, nu pot accepta!”. Ministrul sau a gasit in aceast situatie dificila o oportunitate:

„Tocmai pentru ca vi-l cere fara motiv trebuie sa-l cedati. Aceste pretentii exagerate vor semana spaima si indignare la ceilalti seniori, in timp ce pretentii lui Zhi Po nu vor face decat sa creasca si mai mult, marind nelinistea din imperiu. Da, dati-i acest pamant pentru a-i exalta hybrisul. Va ajunge sa-si infrunte toti rivalii, astfel ca vecinii sai, de frica, se vor alia impotriva lui. Cand se va ajunge aici, nu-i mai dau mult de trait….:”.

Asa o fi si in cazul ambitiosului Putin? „Vom vedea!”

sursa foto: http://putindaily.tumblr.com/post/2374349196/putin-as-a-matryoshka-doll