Archive for Noiembrie 2014

h1

Zestre de poveste

Noiembrie 17, 2014

Saptamana trecuta am vazut o piesa montata de regizorul meu preferat din spatial meu cultural romanesc, Alexandru Dabija. “O… lada”. Mare degustator, si cateodata purtator de povesti, am fost martor la o minunata trecere de la “Punguta cu doi bani” la “Fata babei si fata mosului”. Nu spun mai multe, pentru ca e mai interesant sa vedeti si auziti domniile voastre ce si cum, dar as vrea sa punctez cateva lucruri care mi-au trecut prin minte atunci si cum se leaga ele cu ceea ce traim, fiecare in felul nostru, momentul de azi.

Cred sincer ca cei mai multi dintre fetii&fetele mosului au plecat din tara. E drept, au mai ramas cativa care, din fidelitati masochiste au ales sa munceasca ani de zile la 2/3 slujbe pe care ei insisi le-au creat, sa plateasca impozite pe propriul salariu si pe veniturile propriilor firme non-capusa avand certitudinea ca banii respectivi se vor duce direct la firmele concurente, cele ale nepotilor/cumatrilor de serviciu (partid), indiferent ca sezonul a fost rosu, albastru, oranj sau verde.
Nu cred ca a fost o alegere usoara pentru cei care au plecat. De fapt, nu cred ca a fost o alegere. A fost o chestie impusa. Din motive care s-au pierdut in negura timpului, sau de rusine pentru propriile odrasle, tara noastra nu-si permitea un numar mai mare de habitanti ca fetii si fetele mosului. Tara, aceasta mega baba de poveste, a pastrat cativa, de samanta, cat sa aibe cine sa lucreze pentru si sa curete dupa ea, dupa mosul abulic, respectiv multimea de progenituri ale babei. Din traditie, sau din dorinta de a-i incerca/intari, le dadea portia déjà stabilita de umilire si stress. Celor plecati le amintea, tot asa, din reflex, ca nu e ok ca au plecat, desi ea le impusese acest lucru.
Din cand in cand, baba hapsana si pizmasa mai trimitea si propriile fete si proprii feti in afara gospodariei babiene. Cand intr-o delegatie, cand in ambasade, cand in institutii europene. O alta parte, tot prunci ai babei, dar mai slabi la orientare sau nascuti sub un semn mai putin norocos, prindeau doar zboruri low-cost sau microbuze dubioase catre ocazii de furat minore, din zona privata, fiind priviti cu amuzament si superioritate de superfetii preferati ai babei, cei care furau cu legea intr-un an cat altii nu reuseau sa adune prin munca sau hotie “de rand” in zeci..
Dragi feti ai babei, am fost colegi de scoala, vecini, ne-am jucat, apoi am stat la cozi la paine, apoi la vize impreuna. Poate ca suna ciudat, dar nu e obligatoriu sa va comportati in continuare asa. Zau, baba e mai degraba o amintire urata, nu mai singura sursa de informatie si, in fond, in afara unui simt al apatenentei la un grup deloc select si a unei prosperitati nemuncite care se vadeste (da, in cele din urma..) inconsistenta si chiar riscanta, nu va ofera mare lucru. Pe scurt, eu unul nu as vrea sa fac schimb de lada cu nici unul dintre domniile voastre, asa cum nu as da bicicleta pe jeep. Si multi dintre prietenii mei, oameni faini, de aici sau din alte parti, sunt convins ca simt la fel. Lasati naparcilor lazile voastre lucioase si incercati, macar acum, sa vedeti cum e sa traiesti ca adult. Adica liber in interior

PS: Chiar daca mi-ar placea sa cred ca nu e cazul, o sa amintesc ca acest mesaj nu este unul politic, ci unul civic. Cine il interpreteaza altfel o fi avand, ma gandesc, ceva muste pe caciula mostenita de la baba 😉