Archive for Ianuarie 2016

h1

(contempo)rana

Ianuarie 31, 2016

photojoinerMarie Curie (1867-1934) Sigmund Freud (1856-1939).

Marie Curie a descoperit in 1889 radiul. Freud a formulat conceptul de psihanaliza in 1896.
Marie s-a concentrat pe cercetarea naturii si structurii elementelora si a demonstrat că radiatia este o proprietate atomica. A botezat fenomenul „radioactivitate”.
Freud a strudiat manifestările nevrotice si le-a pus pe seama „ascunderii” in inconstient a unor traume emoționale. Acestui mecanism i-a spus „refulare”.
Curie s-a imbolnavit din cauza radiatiilor la care s-a expus, dar si datorita extenuarii. Radio_activitate. Cauza mortii a fost o forma de cancer al sangelui, vehicolul care transporta elementele in intregul corp.
Freud, care fuma in medie 20 de trabucuri/zi, a murit datorita unei supradoze de morfina administrate de medicul sau pentru a pune capat unei suferinte de 16 ani cauzate de un cancer al boltii palatine. A suferit 34 de operatii la buza, gura, mandibula, toate in zona orala/cea a povestilor (ne)spuse.

In poezia de mai jos (Power) Adrienne Rich spune despre Marie Curie ca, desi ar fi fost lesne sa inteleaga, ar fi negat pana la capat ca radiatiile, lucrul cu elementul pe care l-a purificat, ar fi fost ceea ce i-a provocat suferinta si moartea: „the cataracts on her eyes/the cracked and suppurating skin of her finger-ends..”

In cazul lui Freud este documentat faptul ca nu a acceptat ca fumatul, la care, de altfel, nici nu a renuntat (cu exceptia unei perioada de doar 23 de zile..), ar fi fost cauza bolii lui. La inceput si-a ascuns boala, a anunt medicii relativ tarziu, si le-a raspuns, atunci cand acestia l-au avertizat sa nu mai fumeze, ca „… was deprived of the motivation which you so aptly characterize in one of your previous letters: a person can give something up only if he is firmly convinced that it is the cause of his illness . . .” Pana la urma, putem spune ca si Freud si-a negat ranile. Si ca, la fel la Marie Curie, tot din rani si-a extras forta vindecatoare.

„Power

Living in the earth-depositis of our history

Today a backhoe divulged out of a crumbling flank of earth
one bottle amber perfect a hundred-year-old
cure for fever or melancholy a tonic
for living on this earth in the winters of this climate

Today I was reading about Marie Curie:
she must have known she suffered from radiation sickness
her body bombarded for years by the element
she had purified
It seems she denied to the end
the source of the cataracts on her eyes
the cracked and suppurating skin of her finger-ends
till she could no longer hold a test-tube or a pencil

She died a famous woman denying
her wounds
denying
her wounds came from the same source as her power”

Anunțuri
h1

Limba(jul) dulce(gariei)

Ianuarie 1, 2016

„Iaca mireasa gatise toate bucatele pentru tata-sau, fara sare, ci numai cu miere si cu zahar. Chiar sarnita de dinaintea lui era plina cu zahar pisat, si degeaba lua bietul imparat din sarnita ce credea el ca este cu sare si punea in bucate, ele, in loc sa se faca mai bune de mancare se faceau si mai dulci de pe cat erau si mai catranite.” (Petre Ispirescu, Sarea in bucate).
Din nou oameni faini si oameni pe care ii cunosc mai putin mi-au transmis, in principal via SMS si Facebook, ganduri bune legate de Craciun si de trecerea dintre ani. Am apucat sa raspund la foarte putine mesaje, iar criteriile au fost mai degraba practice , decat afective, sau, Doamne fereste, „politice”. Asta inseamna ca ma reusit sa raspund doar daca eram online cand le-am primit, si fara sa fiu prins in vreo intalnire amicala.

Am stat sa ma intreb de ce, ca om care ma stradui sa fiu, si, din cand cand in cand, ma percep ca politicos, nu ofer reciprocitate absoluta. Cel mai simplu ar fi fost sa pariez pe volum. Ca sunt prea multe mesaje. Am suspectat ca se urzeste vreo ursuzenie in mine, ca resursele mele sunt (mai) limitate. Nici una dintre cauze nu parea sa fie cauza reala, asa ca am mers putin mai departe. Am incercat sa inteleg fenomenul, pentru a intelege mai bune cum ma raportez la el.
Dupa cum spuneam, volumul mare de urari de sezon a venit pe SMS si Facebook, intr-o proportie echilibrata. Au mai fost cateva e-mail-uri si cateva telefoane, nesemnificative ca numar, dar nu si ca incarcatura. Printre altele, mi-am amintit ca pana antart doua persoane foarte dragi, una cu biroul peste drum de mine, si alta care traieste la noua mii de km distanta, imi (mai) trimiteau felicitari in format clasic, cu hartie si stilou.
Si mergand un pic mai in spate cu gandul, am inteles ca nu e ursuzenie, ci e un fel de refuz de a integra o abordare noua si nu neaparat pe gustul meu. Ca „sarbatoarea fericita” si „ziua excelenta”, pozitivismul agresiv si amabilitatea superficiala, de iarmaroc, oricat de prezente ar fi in cotidian, sunt emigranti in lumea mea interioara. Ca nimeni din mediile in care m-am format nu dorea maniacal binele celor din jur, ca masura in bucurie ii dadea acesteia un plus de valoare, si ca euforia e interesanta ca exotism, exceptie, si nu ca norma. Ca am ajuns sa caricaturizam, sa manelizam gandul bun si speranta, intrand nediferential, gregar, in registrul unor agenti de vanzari care-si exerseaza si in afara serviciulul reflexele profesionale de seductie .
Recunosc, intr-o prima etapa mi-a placut plusul de atentie pe care ni-l ofeream unii altora. Asta pana cand cineva mi-a urat, intr-o conversatie uzuala, „O zi ravisanta!”. Legat de asta, tocmai mi-a cazut sub ochi un citat din W.H. Auden: „poetry is the clear expression of mixed feelings”. Cred ca si lirismul lui „fie ca”, atunci cand nu e vorba, in registru ironic, despre „forta sa fie cu tine”, e mai degraba semn de ceata interioara, decat de optimism sau generozitate. Nu cred ca ceea ce spun aici ar trebui sa-i supere pe cei care, punctual si personalizat, se gandesc la oamenii importanti pentru ei, dar ca poate fi un prilej de reflexie petru cei care-si asuma rolul de proroci automatizati ai unui viitor (prea) optimist.
Si, pentru ca e prima zi din noul an, o sa incerc sa inchei intr-un ton (mai) pozitiv, cu un citat din acelasi Petre I(n)spirescu
„Si incalecai pe-o lingura scurta, sa traiasca cine asculta.
Si mai incalecai pe-un fus, sa traiasca si cel ce-a spus.”, la care asortez:

„Fie ca 2016 sa va aduca urari mai putine, mai din suflet si mai de suflet!”. O fi prea de tot?

mail