Archive for Martie 2016

h1

Martie 2, 2016


Am vazut pe pagina de facebook a unei persoane specializate in kinetoterapie un articol (http://cyd.ro/reteta-minune-care-te-scapa-de-hernia-de-disc-leacul-babesc-care-te-pune-repede-pe-picioare/) despre reteta miraculoasa din batrani care te scapa de hernia de disc. Astfel, aflam ca un leac „din batrani”, poate rezolva in chip „miraculos” (cum altfel?) o problema serioasa cum este hernia de disc. Cum? Cu o combinatie traditionala de bitter suedez si unguent de galbenele. In finalul articolului aflam ca folosirea metodica a acestui produs minune poate sa duca la o „ameliorarea semnificativa” =”Pe cat de simplu e, pe atat de eficient este acest leac din batrani, daca este urmat mai multe zile la rand, pana la ameliorarea semnificativa.”. Ameliorarea semnificativa a ce? Unde e miracolul promis? Si de unde aveau dacii bitter suedez? Dar cine mai are timp sa-si puna astfel de intrebari, atata vreme cat pe pagina respectiva aflam ca putem scapa de obiceiul de a plati factura la curent, de dureri articulare (asta e cu „imediat si pentru totdeauna”; ma intreb, surprins, cine, in afara de doamna cu coasa, poate garanta ca scapi pe vecie de durerile articulare?), cum sa pui 10 kg de muschi in 14 zile, cum sa slabesti 42 de kg intr-o luna, doar cu un pahar de apa pe stomacul gol si, bonus, cateva solutii de intinerire de o sa o sa va retraga politia rutiera carnetul de conducere pe motiv de -18. Si lista poate continua. Asa cum am mai spus, preferatele mele sunt site-urile cu terapii miraculoase pentru tratarea cancerului, cele cu terapii prin lumina la distanta, cu terapii prin arhangheli care atrag abundenta si succesul in viata si, nu in ultimul rand, cele care ne anunta, prin titluri fornaitoare, de Vocea patriotului nationale, ca suntem lot de cobai pentru industria farmaceutica si ca ne distrugem pruncii nelasandu-i sa-si faca si ei, asa, traditional, imunitatea cu cate o poliomielita, o difterie. De ce am pierde timpul sa ne intrebem cum e treaba cu mortalitatea infantila pre/post campanii vaccinare, sau de ce fabricantii de medicamente prefera sa vanda vaccinuri, si nu medicamente pentru bolile, unele f grave, care ar aparea in absenta vaccinului? Daca o spune nasul.ro, asa trebuie sa fie. Lista poate continua, dar incerc sa ma opresc. Nici la televiziune nu esti pazit de astfel de curiozitati: ma impiedic in zappping de un post obscur unde un sobor de samani ne ameninta cu o serie de chestii crancene, incearca se se convinga ei intre ei cat de mare o sa fie dezastrul (ceva cu un foc..), pentru ca apoi sa relativizeze, pentru ca, in fond, nu dezastrul e important, ci modul in care te raportezi la el. Am sperat ca era o emisiune de diverstiment. Poate ca de fapt era, dar eu nu am ras.
Pana la urma, cred ca avem cel putin doua intrumente la care putem apela pentru a intelege cum sta treaba cu pseudostiinta, in general, si cu sarlatania, in special. Ma gandesc la gandire critica si la cultura generala.
Exercitiul gandirii critice presupune nu doar intelegere ideilor si realizarea de conexiuni logice intre acestea, ci si cautarea si identificarea greselilor de rationament in argumentatii, inclusiv in cele proprii. Sa faci distinctia intre judecati de valoare, opinii si fapte. “Gândirea critică şi analiza reflexivă sunt, în acest sens, oponentele iraţionalismului, propagandei şi manipulării; este cumva o autoapărare intelectuală. Cu această atitudine (…) gândirea critică poate fi numită chiar scepticism, un scepticism moderat, diferit de cel clasic, de tip pyrrhonian, un scepticism aplicat unor situaţii particulare, nedestinat a se îndoi de cunoaşterea umană în general.” Marius Gheorghe via http://vciobanu.blogspot.ro/2015/03/gandirea-critica-eseu.html .
Din fericire, exista cateva criterii prin care cei care se decid sa-si activeze zona responsabila cu analiza rationala a creierului (cortexul prefrontal, adeca) putem identifica lautaria intelectuala, pseudostiinta. Lasand la o parte forma in care este prezentata informatie (numarul de fonturi, culori, sublinieri, stelute, reclame samd), un prim semn de alarma ar putea fi „psychobabble”. Jargonul psihologic amestecat cu limbaj esoteric, temeni folositi in mod incorect, excesiv sau manipulator, fara ca restul mesajului sa dovedesca o stapanire temeinica a concepetelor puse in discutie. Apare in mod special la psihoterapia power-flower si la aparentul ei opus, dezvoltarea personala.
Un alt mod de a indetifica pseudostiinta este caracterul ei strict anectodic. Ceea ce s-a intamplat cu propriul succes, propria burta, propria pofta de viata nu este suficient pentru a valida o teorie despre viata, alimentatie sau imunitate. Cu atat mai putin ceea ce auzim ca s-a intamplat cu copilul unui verisor al unui vecin al unui prieten ne poate ajuta sa decidem ce politica de vaccinare sa adoptam pentru copiii din propria familie. Dovezile care conteaza sunt studiile facute temeinic, cu metoda, de oameni specializati.
Piramide subterane, fiinte supranaturale, morminte de uriasi, vindecari miraculoase samd. Multi stiu, multi povestesc, putini dovedesc. Pentru intamplari extraordinare, si mai ales pentru promisiuni din zona aceasta, este nevoie de dovezi extraordinare. Lista instrumentelor poate continua. De ex, aici http://www.forbes.com/sites/emilywillingham/2012/11/08/10-questions-to-distinguish-real-from-fake-science/#525397c2533b
Pana la urma, poate ca cel mai important este sa ne amintim felul in care ne functioneaza creierul, ca atunci cand ne lasam activati emotional suficient de tare (si acesti apostoli ai pseudostiintei asta incearca sa faca prin mesaje senzationale, generatoare de panica sau de sperante false) ne putem tranforma in echivalentul unor adolescenti impulsivi si lipsiti de discernamant. In aceste cazuri, utilizarea cortexului prefrontal in dauna stimularii amigdalei nu este doar o chestiune de stima de sine, si una de responsabilitate. Pentru ca (prea) multe imbecilitati repetate suficient pot capata, alas, valoare de „adevar” pentru multi, foarte multi oameni.